Criza tuturor

10 02 2010

Am lucrat pana tarziu . Dau totusi drumul la calculator sa vad ce s-a mai intamplat prin tara: un sobor de preoti sfintesc cu har dumnezeisc partia de schi de la Suceava, in timp ce Elena Udrea (urasc numele asta!) topaie ca o scolarita, excitata peste masura de taierea la panglica a respectivei partii. Holteiul Vladescu, acest dezvirginator  de derdelusuri, vine la vale si incheie cu o pirueta senzationala sa coborare pe schiuri. In paralel ruleaza imagini cu niste gaozari de rand care imping de mama focului o ambulanta afara dintr-un troian de zapada. Unii vorbes de scaderea pensiilor, somaj etc. Sincer imi vine sa plang. Simt cum se mi adanceste un hau sub picioare. Ma gandesc la timpul prin care am trecut si imi dau seama ca visul de a trai intr-o Romanie decenta nu-mi va fi dat sa -l traiesc. Daca cineva empatizeaza cu mine, sa nu incerce sa dea vina pe altii. E doar vina noastra: teoretic ne-am ales destinul. Romanii si-au ales conducatorii. Fiti  mandri! Eu am zis “pas” de mult si am aruncat cartile.

Ma duc la culcare. Am sa visez la ziua cand o sa trimit in plic  buletinul de Romania!

Noapte buna copii!





Criza lor

8 02 2010

Opareala mare la teveu! Da’ si eu, n-am de lucru sa ma uit la ei… Totusi ce dracu sa faci pe praful asta?

Zapada frate! La greu! A naibii, cand am fost eu la munte, era vreme de plaja.

Ziceam de opareala. Care mai de care pe la televizor sa se produca mai intepat: “Aaaa! Ce tara e asta? ( ce tara sa fie?) Primarul sa-si dea demisia! Sa vina politia, armata etc, etc. Restul il stim noi…  Soferii se plang ca strazile nu sunt la “negru”, pitonii ca le cad turturi in cap, camionagii ca nu le merg cardurile de motorina, Capitala a fost alba, reporterii senzationali de teren transmit in direct de pe o ulita din Bucuresti, unde “nici un utilaj nu a trecut”. Mai mult, telespectatorii trimit poze cu “un sofer care da zapada de pe masina cu lopata ca sa iasa din parcare”, “o usa de la rapid s-a deschis si “zapda a intrat pe culoar”. Uau! Nuuu, niciunul nu s-a inghasuit sa o inchida, ci s-au multumit sa pozeze. Asa mai vii de acasa! Exemplele continua.

Bai fratie, anul asta, din fericire, iarna m-a luat “din nou prin surprindere” departe Romeinia. Recte, in Olanda, Haga-capitala administrativa a tarii. Cum spuneam intr-un post anterior, asa zapada nu mai avusesera oamenii de vreo douaj’de ani. Si ca sa fie mai misto, zapada s-a gasit sa cada taman duminica. Rezultatul? Nici urma de utilaj, pana luni dimineata, tramvaiele au fost oprite o saptamana, iar eu m-am chinuit sa scot masina din parcare si nu m-a pozat nimeni sa ma dea la televizor. Nu pot sa zic ca urmaresc stirile locale, dar pot sa spun ca nimeni nu s-a plans prea tare. Adica astia chiar inteleg ca nu poate sa fie soseaua neagra daca afara ninge, inteleg sa stea acasa cand li se spune samd. Nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar fi intamplat daca se intampla asa ceva la noi. Maraton de atacuri cerebrale in direct la televizor!

Era una prin telefon, blocata cu masina intre nu stiu ce comune prin Baragan: ca n-au motorina, ca au copii mici… situatie de altfel grea. La un moment dat cineva o intreaba de ce a plecat de acasa pe vijgaraul ala. Pauza… “aaa, mai trebuie sa se duca lumea si unde are treaba!” Adica, ” ce ma intrebi tu pe mine ma unde ma duc, ce eu te intrebasi pe tine?”

In fine, cum’ zic, vorba lu’Hagi, mai usurel cu nervii si bagti lemne-n soba ca iarna-i lunga.

Cu alte cuvinte, “Zambeste, maine poate fi mai rau!”





Criza mea

8 02 2010

…mare lucru si cu internet benkingu asta! Ma chinui de trei ore sa-i dau de cap… si nu-i dau! Deh, asa-i cand te-a pus necuratu’ sa-ti instalezi sestem di operari ultimu’ racnet!!!  Dar problema nu-i la el. Nuu!  E la mine! Cum ar fi sa fie, ceva de genul asta: fac cerere (asta-i moartea mea), asteapt doua saptamani sa se intoarca cererea (la Focsani), mai pune doua saptamani sa ajunga cererea-cu aprobare- de la Focsani la Bucuresti. Ca, cum ar veni, cererea a fost trimisa, dar nu se stie cand, si o ajunge… cand o ajunge.  A ajuns hartia!!! Dar nu poate fi ridicata! Mai trece o saptamana si am iformatia in cealalta mana dreapta a mea, cu care operez de la distanta;)!  Iau parola, nu merge certficatu’(din calculator)!  Pentru Windows 7 e mai complicat. Urmez calea, tot nu merge. Mai urmez calea de 20 de ori, tot nu merge. Poate o fi ceva cu calculatorul meu. Gresit! Tot cu min era…

Iau un calculator cu XP! MERGE programul, merge parola… la naiba! Utilizator blocat!

Noapte buna, copii!

Multumesc, Catalina!

PS: Problema a fost de mult rezolvata. Era o ciorna scrisa la sfarsitul unei zile care nu a fost a mea. Asa-i cand nu faci diferenta dintre PIN si parola.





De week-end

30 01 2010

“-Domnu’ presedinte, facem si noi o poza dupa ce terminati acolo (n.a. o intalnire intre sefi de state)?

-Hai, ma s-o facem acum, ca nu stiu… dupa aia cine stie ce mai vor bulangii astia! Ha,hah, ha!”

Dialog care a existat intre un baiat si un presedinte in decembrie 2009… Amice, cum care presedinte?!





Cine-a zis ca marimea conteaza?

30 01 2010





Expresul (update)

29 01 2010

Hai ca nu mi s-a parut gresit: CLICK AICI.





SOC: Misterul a fost dezlegat!

29 01 2010

Finca’ cititorii nostri sunt mai la moda decat cititorii lor, au tinut sa-mi spulbere si de data asta singurul mister care ma tinea in viata (cerebrala):

Misterul plaselor de rafie cu etichete de Belgia.

Nu cred ca mai e nevoie de alte comentarii. Nu-mi ramane decat sa-mi fac mea culpa ( Doamna de etnie, va rog frumos sa ma iertati! Eu sunt de la tara, si la noi in comuna n-avem decat marfa chinezeasca din Europa!) si sa mai pun si eu mana pe o revista de moda, ceva, ca-s in urma de tot.





Expresul (II)

27 01 2010

In departare, peste camp se vede aeroportul. Te mai uiti prin jur, atat cat poti vedea, si iti vin idei de marketing: daca veneam cu un strain(a)!, caruia ar fi trebuit sa-i prezint frumoasa tara?  Poate, cu sprijinul doamnei Nutzi, s-ar atrage mai multi turisti amatori de senzatii tari. Ar putea iesi din boschetii, care inconjoara peronul solitar al Otopeniului, cete de pensionari morti de foame, pe post de stafii… Daca nici senzatiile astea nu le-au astamparat vizitatorilor pofta de adrenalina, situatia poate fi usor salvata de o haita de caini maidanezi care sa ii alerge putin. In plus, masura tine loc si de incalzire centrala, mai ales pe frigurile astea.

Pasul 5: Trenul

…te salveaza de frig, precum si de ideile prostesti… Turism de infarct, auzi! In fine, un ultim aspect te mai tine cu mintea la senzationala gara: ce te faceai daca, spre exemplu, se intampla sa ploua?

Garnitura e decenta, una dintre “sagetile” CFRului. In timp ce nasul iti composteaza biletul si sotia de etnie isi scoate boarfele din papornitele de rafie, alta grija te “sageata”: doua angajate la aeroport, microbuz, nasu’si conductorul, basca tren care o face si el ceva consumatie la buget, nu la bufet! Toata tevatura pentru 36 lei(6×6fraieri), care nu sunt nici 10 euro! Asta da afacere! Asta da administratie!
Apoi poti sa spui cu mana pe inima: Asta da tara!

La fel cum pentru 36lei incasati s-au cheltuit cateva milioane, in exemplul cu linia expres a lui Peste-Prajit, la fel si guvernul, pana la primarii cheltuie bani pe tichii de margaritar, fara nici o noima. Asa o fi atunci cand nu dai de la tine. Rationamentul e national: facem linie expres la aeroport (total de acord, insa e realizata catastrofal), ca sa avem unde taia panglica (Boc+Berceanu=LOVE), facem parcuri si telegondole, concerte si trotinete ca sa ne voteze “poporul”. Din pacate, atata timp cat caii merg in fata carutei si cat se cheltuie pe orice altceva decat ce avem nevoie (parcuri, linii expres in camp in loc de niste sosele), doar, doar le-or aduga la lista de realizari pentru campanie, tara n-o sa ajunga mai departe.

Trece ceasul de cand ai cumparat bilet. Mai bine luai autobuzul. Mai ales ca i-ai vazut pe Boc-Berceanu la inaugurarea pasjului.

Gara de Nord! Trenul de Moldova a plecat de 15 minute. Nu e ziua ta!

O intrebare existentiala ramane: unde or fi gasit aia de etnie sacosele alea de rafie, asa de urate in Belgia???

PS: Am uitat sa pun la socoteala investitiilor si bannerul urias din Gara de Nord cu expresul;)





Expresul (I)

27 01 2010

Sa zicem ca esti un baiat, care ajunge in Romania pe aeroportul Henri Coanda, adicalea Otopeni. E iarna, se intuneca repede si vrei sa ajungi in Bucuresti, ca sa iti poti vedea de drum mai departe spre casa ta. Experientele anterioare (pre-pasajul de la Baneasa) te pregatesc mai bine pentru un drum de doua ore, nu cu avionul spre un alt capat de lume, ci cu un banal autobuz, taxi etc pana la o aruncatura de bat, vreo 10 km (maxim).

Surpriza insa, un banner te anunta ca CFR are linie expres Otopeni – Bucuresti-Nord! Uau! Ca in strainatate esti tentat sa zici, dar nu te lasi convins pana nu vezi cu ochii tai minunea.

Pasul 1: La ghiseu

…doua doamne inghesuite intr-o ghereta din incinta aeroportului mananca seminte, dar iti dau detaliile: 6 lei si esti la gara! Microbuzul pleaca in 15 minute si daca il pierzi mai e altu’ peste o ora. Pai cum microbuz? ti-ai spune in minte. Nu-i nici 0 problema, caci doamnele iti citesc gandurile si te clarifica: un microbuz te ia de la usa aeroportului si te duce la gara (Otopeni). Acolo mai astepti putin trenul si gata!

Pasul 2: In microbuz

…nu se verifica biletele (e inclus in pret), iar pasagerii sunt comunicati verbal de una din vanzatoare, soferului: “Ai sase!”

10 minute pana la statie. Ajungi la marginea Otopeniului, nici mai mult nici mai putin decat pe un camp, in bezna… nici pomeneala de gara.

Pasul 4: La “gara”

Soferul iti confirma ca ai ajuns, iar odata coborat nu poti decat sa scuipi in san si sa speri ca aventura se va termina cu bine. Un singur bec pe un stalp te ajuta sa gasesti calea pana la peron. Ah, ghinion! Balta aia n-ai vazut-o si daca n-ai bocanci ca lumea, apa la bord e ceva subinteles. Un cuplu de etnie cu doua sacose de rafie drept bagaje comenteaza: “Mai bine stateam dracului in Belgia, aia! Vezi, fa! Ti-a trebuit tie sa vii acasa!”

Corect, ai putea sa zici… tu, ca ea n-aude. Are treaba: aruca printre boscheti niste hartii. Nu-i mai trebuie!

Te mananca limba si o intrebi daca asa face si in Belgia. Nu face. “Acia nu ma vede nimeni!!!”  Trebuia sa-ti imaginezi…ca esti nimeni!

Va urma…





Usoare urme de puls

26 01 2010

Pace tie, cititoruleeee!

Hai noroc si la multi ani!

Iata-ne si in anul de gratie 2010… se anunta deosebit de benefic pentru romani, mai ales pentru cei care traiesc in Romania si nu ca “nenorocitii aia din diaspora, care l-au votat pe Basescu!”

Dupa o pauza cauzata de habar n-am ce, blogul revine si el la viata – e adevarat nu precum moneda nationala, RON-ul, care s-a “revergorat” mai ceva ca dupa o cura cu Viagra.

Asadar, vor urma niste posturi destul de… vom vedea cum, insa cred ca subiectele va vor placea. De asemenea am in plan un serial horror pe subiecte lingvistice. Om trai si om vedea!

Acestea fiind spuse, sa stiti ca n-am murit si cel mai probabil o sa ma mut pe un site mai frumos, la o alta adresa.

V-am pupat, iar daca supravietuiti  si gerurilor astora… norocul vostru!

Te trailes bahtalo!

PS: Acest articol este dedicatie speciala din parte mea pentru aia zece (in medie) nebuni, care au mai accesat adresa blogului! Traiasca!