Avand in vedere rezultatele alegerilor, mai ales al exit-pollului de pe blog (multumesc tuturor celor care au votat!) sa trag o concluzie nu exclude sa jignesc pe unii dintre cetateni. Nu ma intelegeti gresit, respect parerea fiecaruia si nu am asteptari mari de la vreun politican oricum s-ar numi el. Totusi nu pot decat sa gandesc astfel: romanii ori traiesc prea bine (si eu am fost dezinformat de televizor), ori sunt masochisti (precum presedintele, caruia nu i-a placut, dar mai vrea un mandat).
Dupa logica mea, elementara ce-i drept, in cazul in care 72% dintre subiectii unui sondaj de opinie din noiembrie au considerat ca Romania merge intr-o directie gresita, iar in proportie de 56% au recunoscut ca le merge prost, n-are cum sa dea la numaratoarea de voturi rezultatul care tocmai s-a consemnat, doar daca presupunerea mea vis-a-vis de mentalul romanilor ar fi adevarata.
Daca poporului, cum ii place lui Basescu sa strige, ii ghioraie matele de foame, cum naiba de isi vinde sperantele pentru nu mai putin de 5 ani pe o punga de mancare? Nu ar avea rost asadar o prezenta mare la vot, decat daca oamenii ar fi vrut sa spuna ceva neaparat, SA SE FACA AUZITI. Am vazut cozi peste cozi nu numai in Romania, ci chiar pe viu la ambasada de la Haga. Ba frate, nu cred ca toti am facut efortul de a sta cu orele pe la cozi, ca sa-i aducem un omagiu lui Basescu. Eu cel putin, nu.
In fine, lucrurile erau oarecum stiute din start: PD-L si PSD sunt niste partide care le-au permis candidatilor sa ocupe primele doua pozitii lejer. Au facut ce stiau sa faca mai bine. Era nevoie de o minune ca sa ajunga Antonescu in finala. Ca PSD are stiinta de a castiga alegeri, indiferent de ce fel ar fi nu e nici o noutate. Mi-aduc aminte de niste alegeri pe care le-am petrecut intr-o localitate cu capetenie pesedista, cand, dupa ce am iesit din cabina de vot un tataie ma roaga sa-l ajut sa puna stampila, ca nu vedea sa citeasca pe bilet si mainile ii tremurau teribil. “Hai sa o fac si pe asta!”, am zis. L-am intrebat cu cine voteaza. ” Cu primul de sus, tataie”, mi-a raspuns. “Cu PSD-ul, zic? ” “Nu stiu, tataie. Asa mi-a zis primarul!” …era clar. Din toti care venisera la vot, cred ca foarte multi fusesera “instruiti” de primar sau mai stiu eu de cine. Ceilalti, probabil multi subiecti ai sondajului de care pomeneam la inceput, n-au iesit la vot, ca nu-i intereseaza politica. Dar tare le place sa se planga de lucruri ca “merg intr-o directie gresita”.
Concluzie: oricare dintre finalisti ar deveni presedinte, nu astept de la romani decat sa se declare foarte multumiti de viata pe care o vor avea, ceea ce-mi doresc si mie!
P.S> Daca o sa ne trezim cu totii cu un Vanghelie ori Elena Udrea pe postul de prim-ministru sau Marian Oprisan drept ministru de interne, iar pe Mazare pe bancnota de 100 de dolari romanesti, sa nu va fie frica. Asa ati votat. Deja de Boc, oricat ar fi de mare, nu e loc la televizor.
Noapte buna!
PS la PS: Sper sa fie unul dintre ultimele posturi pe teme politice! Revin cand “s-o trai bine”!
…si nu vitavercea! Acelora care nu au aflat ca s-a intrat intr-o noua campanie electorala si nu stiu cu ce se mananca treaba asta, le recomand un film, pe care l-am gasit cel putin revelator in domeniul asta. “Wag the dog” este titlul original si a aparut in 1998, cu toate astea fiind inca actual. Traducerea mot a mot a acestuia ar fi “(coada) da din caine”, iar in Romania e gasit drept “Inscanarea”. In rolurile principale sunt Robert De Niro si Dustin Hoffman, iar povestea ar fi urmatoarea (c&p)*: Dupa ce este prins intr-un scandal sexual cu doar doua saptamani inainte de alegeri, se pare ca presedintele SUA nu prea are sanse de a fi reales. Dar unul dintre consilierii sai de baza, Conrad, il contacteaza pe producatorul cinematografic Stanley pentru a crea un razboi imaginar intre SUA si Albania, pentru a distrage atentia opiniei publice cat timp el castiga alegerile.
Da! In sfarsit unul mai rasarit!
Nasol! Nu ma lasa astia sa dorm…