-“E un drum, da’ n-ai nici o seansa, bei!!! La ce <<scula >> ai nu se merita…Ori te-ai oprit ca am tipat la tine s-o iei mai usor? Da’ de unde esti matale?”…iar gura ii miroase a vin…rosu si ieftin. Il cheama Mitica Numaistiucum are 7 copii si imi vorbeste prea de aproape. Desigur, mai are si 25 de oi si nu stiu cate capre. Cat despre casul (la propriu!) pe care il face e cel mai bun. Il gasesti in Dealu-Lung (sincer nu mi s-a parut asa de lung!!), dar numai sa intrebi de el… Cam asa suna cartea de vizita a singurului bastinas pe care l-am intalnit pe un drumeag langa satul amintit mai sus. Omul se intorcea de la pascut cu oile, caprele, nevasta si copiii(7!) alungati bineinteles de ploaia care tocmai incepuse. Cat despre ploaie, avand in vedere locul povestirii, nu putea fi decat a naibii de“mocaneasca”. De fapt tocmai personalitatea asta a ploii m-a enervat cel mai mult la mica escapada solitara prin dealurile din zona. Nu ii cunosc prea bine pe mocani, dar nici nu mi-am promis sa fac asta prin intermediul ploii, despre care stiam pur si simplu ca e “mocaneasca”…Fie…
Drumul pana in aici a fost destul de usor si rapid de parcurs cu “scula…” ( a se citi Honda XL 600 din ’86). Soseaua nu “rupe gura targului” nici prin peisaje, tinand cont ca mergem printre dealuri, nici prin calitate. Singura ocazie de a face o poza buna e sa te ridici in scari(te), sa o tai prin garla si sa escaladezi dealul din dreapta soselei (la cel din stanga nu am ajuns inca…), iar dupa un drum de 15 minute de enduro pur pe niste poteci, cam abrupte uneori, ai si rasplata mult asteptata…Pana nu vezi, nu crezi, iar panorama este absoluta…Aparatul l-am uitat ca de obicei acasa, iar poze cu telefonul ar fi fost un sacrilegiu sa faci la asa priveliste. Promit pentru data viitoare. Linistea e innebunitoare… atat incat sa te faca sa auzi zgomote “suspecte” prin desisuri.
Ploaia e aproape…mai bine ma intorc. Simt ca rasplata drumului pana aici face toti banii. De fapt cred ca asta e partea frumoasa la enduro…sa ajungi in locuri superbe din mijlocul naturii(unde inca nu a facut Ceausescu drumuri). Caci mai devreme sau mai tarziu trebuie sa ne intoarcem in natura din care de fapt am si venit. Dar pana atunci prefer sa-I mai fac cate o vizita…
Coborarea ma face sa mai reflectez asupra frumusetii de merge cu motorul pe coclauri, de vreme ce genunchii incaseaza, pe rand, trei bolovani sariti de la roata. Echipament prea sofosticat nu am pe mine si inca ma intreb de ce…de ce a trebuit sa suport durerea de genunchi…Calatorului ii sta bine cu drumul asa ca sa trecem mai departe.
Dinspre Lacu-Baban am auzit ca este un drum, forestier normal, inspre Dumitresti. Sunt hotarat ca merita…Din pacate si ploaia e la fel de hotarata si toarna tot mai tare. Cu cat te gandesti mai mult la o temere cu atat ti-e mai frica. Asa ca nu te gandi si fa ce ai de facut!(ploaia 1-0 eu). Asa si eu…ies de pe drumul pietruit al satului,merg fix doi metri si hooopaa…imi ploua in ochi…(scorul devine din nou egal…1-1)…Probabil ca moartea nu e dureroasa si nu stii ce te-a lovit. Uite ca am timp sa ma gandesc…. Probabil ca faza cu facutul nu functioneaza in enduro…trezirea din noroi e chiar de-a rasu-plansu. Pe clisa imbibata de apa cizmele racing(!!!) nu prea fac fata, iar statul in picioare mi se pare din nou un sport periculos, iar alcool n-am mai consumat de mult in doza mare… Benzina miroase tot mai tare si o vad cum se iroseste in noroi (uitasem complet de criza petrolului). Motocicleta sa tot aiba vre-o suta saptezeci. Prima incercare de repunere la verticala esueaza lamentabil din cauza “asfaltului”. Pana nu o tarasc cu rotile spre vale n-am nici o sansa. Ma gandesc ce bine era daca ramaneam acasa, chiar am si refuzat un prieten la un tenis de camp…
Revenirea pe drumul pietruit o gasesc salvatoare, ploaia la fel (imi spala echipamentul pana acasa). Un moment de maxima admiratie pentru toti cei care fac enduro, cross si alte sporturi de noroi. Chiar trebuie sa stii sa faci treaba asta si sa ai si cu ce…
Ploaia se inteteste si imi ajunge la piele, mai am zece km pana acasa si ma gandesc la o reclama…detergent 30 de lei, spalat motor 6 lei, benzina 10 lei…bucuria copilului din tine nepretuita…pentru toate celelalte exista motocicleta!!!
Cat despre stirile sportive, scorul final a fost de 2-1 pentru ploaie care a fortat pe final si m-a “racit” putin. Oricum campionatul este lung si sper sa-mi iau revansa in meciurile ce o sa vie. Ne vedem pe teren…accidentat evident!
LUATI-VA ENDURO! SINGURA INVESTITIE (in jucarii)CARE MERITA!!!
