Nu stiu altii cum sunt, dar eu, urmarind presa din Romania, parca-mi salta si acum inima de groaza… de fapt vroiam sa spun ca-mi aduc aminte un amuzament pe care il practicam pe la 7-8 ani impreuna cu baietii de la bloc, anume repetarea fara opire a unui cuvant pentru cateva zeci de secnde, pana cand acesta isi pierdea orice inteles ori capata cu totul altul.
Bineinteles, anii au trecut iar exercitiul asta l-am uitat… dar el n-a disparut din viata mea, asa cum aveam sa imi dau seama intr-un moment de luciditate. Copil fiind, foloseam cuvantul “lapte” si nu e greu de ghicit de ce. Astazi, chiar daca inconstient, amuzamentul cu pricina se repeta, insa sub o alta infatisare. Presa (in care includ si teveul), de dragul senzationalului otevist, a dat in mintea copiilor si ne serveste non-stop:, Basescu, Basescu, Basescu, Basescu…, criza, criza, criza, criza… , bugetari, bugetari, bugetari…, ”in exclusivitate copii arsi”, “LIVE copii arsi”, “primele imagini cu copiii arsi” etc. Cred ca ati prins deja ideea.
Capacitatea de a dezbate ori urmari un subiect tragic (vezi maternitatea Giulesti), pana la exasperare si ducerea lui intr-un derizoriu inevitabil, se pare ca este data doar celor cu nervi mai tari (ca ai mei). Si oamenii din presa mi se pare ca au o atitudine mai imbecila (sau perfida) ca niciodata, iar asta poate ca se adreseaza unui public asemenea (si am in minte acum aia 42% din romani care cred ca Pamantu-i buricul universului), care abia asteapta sa stea toata ziua cu ochii beliti la teveu ori care servesc can-can pe paine la micul-dejun.
In fine, toata nebunia asta am realizat-o dupa o noapte de cosmar, in care, adormind cu RealitateaFM in timpane, cred ca am auzit toate povestile posibile despre tragedia de la Giulesti…
Si daca ma intorc mai mult inapoi, trag sa cred la fel s-a intamplat si la ultimele alegeri, cand s-a creat total artificial psihoza din jurul lui Basescu, care atat de mult a fost injurat, incat 5 milioane de romani l-au confundat cu copilul lui Sadoveanu dintr-”Un om nacajit” si l-au tratat cu voturi, sa-si mai vina sarmanul in fire.
Mai bine o liniste enervanta in fata careia cedezi adormind,nu inainte de a-ti aminti de tine si de baietii de la bloc, decat Realitatea FM…
De: Stanciu Aurelia pe august 27, 2010
la 22:49
Ai uitat cum il chema pe copil?Cu”bre Niculaes”parca i s-a adresat Sadoveanu…Si,ia nu te mai uita tu la
Realitatea FM ,asculta-l doar ,ca parca-i post de radio,nu?
De: june-14 pe august 29, 2010
la 18:56
Niculaes, dar de unde atata memorie la mine? iar despre uitatul la radio, asa e cand modifici ce-ai scris si nu citesti sa vezi ce ghiveci a iesit.
De: florian pe august 30, 2010
la 17:45
Eu am incetat sa mai vizitez trustul Realitatea si de mult. Ceea ce iti doresc si tie. Nu iti recomand nici DigiTV…
De: Cristian pe august 30, 2010
la 10:44
cand vine vorba de televiziuni, ma gandesc la o vorba de-a lu’ Nea Bachus: “toate e la fel… numa alea cinstite n-are noroc!”
De: florian pe august 30, 2010
la 17:49
Cate comentarii ai starnit cu uitatul la radio!
))
Eu cred ca lumea e satula de radio si de televizor…Mie mi s-a parut a fi interesant si frumos inceputul la ceea ce ai scris:”nu stiu altii cum sunt…amuzament…cu baietii de la bloc”…si-atat.
Imi bag nasul mereu p-aci pe la tine asteptand sa vad ceva fara influente de la radio,ziare sau televizor…E adevarat ca nu se face primavara cu o floare,dar macar iti incanta ochii…
De: Stanciu Aurelia pe august 30, 2010
la 18:51