Dedicat acelora care cred ca sa fii venetic e nimica-toata!
Scurt pe doi: articol din Gandul, conform caruia, undeva in Italia, un roman care furase o geanta, fiind urmarit, n-a gasit alta ascunzatoare decat sectia de politie, unde i s-a oferit, de altfel, cazare si masa “pana la finalizarea anchetei”. Pam-pam!
Pai, eu, la experienta mea de “om al legii”, pot sa ii privesc plin de compasiune pe colegii din Italia (care ar putea fi debusolati de atata…ingeniozitate) si sa-i intreb ce faceau cand mi se intamplau mie de-astea? (probabil nu alergau dupa romani)
La fel de scurt pe doi: eram cu clasa (de curcanei) in practica de vara la Navodari, iar legea o aplicam in taberele de copii de acolo (daca ai fost copil la viata ta tre sa stii despre ce vorbesc!). Pe langa multe episoade stiintifico-fantastice piperate cu faze de filme cu indieni (in care am pus la indoiala serios sanatatea mintala a unor colegi), mi s-a intamplat mie la vremea respectiva sa am o pereche de adidasi de firma (nu spui care;) la care tineam foaaarte tare (de aia nici nu-i bagasem la tenis de picior;).
…sa am adidasii zic, doar pana colegul meu de camera – leit Gil Dobrica- uita penthausu’ deschis si seara ma trezesc ca tre’ merg la disco la talpa leului. Deci pana aci’ s-a gasit pagubitul!
Trecem repede peste alte episoade pline de persuasiune dedicate colegului meu– ca sa nu mai uite usa deschisa, evident– pana ajungem la punctul culminant al micii povestiri, anume o seara, cand un galigan de vreo doua ori cat mine (macar la greutate) intra in postul nostru de politie, taman cand eu le explicam unor colegi cu acte-n regula de mult iubitii adidasi. Si, surprise, nu trebuie sa mai spun ce purta omul in picioare…
In fine, noi n-am putut sa-i oferim cazare si masa, care fie vorba intre noi, nu ne ajungea nici noua (in politie a fost criza mereu), insa l-am incaltat in slapi si pe-aci’ ti-e drumul!
Un happy end la fel ca in Italia si o poveste care are ceva din epopeea lui Ulise… ceva foarte mic, in caz ca n-ati remarcat!
Si-am incalecat pe-o sa… Pa-pa!
PS: adidasii se largisera, parca nici nu-mi mai placeau asa tare, dar pentru tenis au fost numai buni/
Si ce-am vrut eu sa zic in primul rand e evident.
Atat timp cat inima iti e in Romania,o sa te simti simti strain…
Sper ca nu te-a deranjat comentariul asta.
De: Stanciu Aurelia pe septembrie 2, 2010
la 17:01
np!
ca ma simt strain e ultima mea grija.
De: florian pe septembrie 3, 2010
la 13:59